Finìu l’època di la dimocrazìa? Chì fari?

(copertina de “I Beati Paoli”, Flaccovio Editori)

Cca vogghiu parrari francu. 

Zoccu succidìu nna lu 2020 stà canciannu lu munnu polìticu e di chistu n’âm’a tèniri cuntu.

Ju nasciu dimocràticu e non vulissi canciari idea, ma quannu cc’è na cosa nova cci vônnu idei novi macari, adatti a la nova situazioni.

Du’ frasi m’arristaru mpressi nna la menti nta sti jorna.

La prima è:

«Lu Covid è la nfluenza.» 

Cci putemu girari ’n tunnu quantu vulemu, putemu parrari pi 100 pàgini, ma ju non avissi statu capaci di dirlu chiù fàcili. Tuttu lu mbroghiu si basa su chistu: ammucciari ca lu colpu di statu globali s’a’pututu fari sulu cu la munzignarìa ca cc’è na malatìa nova. Certu, forsi cc’è la manu di l’omu nna lu criarlu ’n laboratoriu; macari li cosidditti varianti sunnu stimulati di li vaccini o lu fruttu di na guerra biològica. Ma na cosa è certa: Coronavirus è na nfluenza, e na nfluenza arresta, macari nanticchia chiù camurriusa (ammissu e no cuncissu ca è veru diffirenti), certu, non curata o curata malu p’apposta, pi criari l’emergenza.

Si sulu facemu tràsiri sti cincu palori, di cui sulu dui pòrtanu un significatu, nna lu dubiu di li cristiani, mittemu na firnicìa chi, a picca a picca, cunvinci a sempri chiù cristiani, nzinu a chi ‘un cadi tuttu, tuttu lu casteddu di munzignarìi.

Ma la frasi chi ntisi chi mi stà facennu pinzari chiôssai è nàutra:

«N’âmu a mòviri nta na direzioni non democràtica comunqui, pirchì l’elezioni non si pônnu vìnciri chiui.»

Non è mia sta frasi, ma non pozzu fari a menu di pinzàricci. Ju sugnu dimocràticu, dunca chistu avi tortu. E allura dàmucci tortu. Ma comu fazzu? Ùnn’è ca iddu stà sbaghiannu? E ddocu sugnu ’n dificurtà.

Effettivamenti, doppu l’elezioni miricani di novembri comi si po ancora parrari di elezioni e di dimocrazìa nta li paisi occidentali?

Mi sapi ca forsi nanticchiedda avi ragiuni. Suli suli, l’elezioni non abbàstanu. È ora d’arricchiri li nostri strummenti.

Nzin’a ora tutti chiddi ca stannu circannu di opponìrisi a lu golpi mondiali ànnu datu sulu risposti incerti, schiunchiuduti, mbarazzati… Cca cc’è na svolta. Arruspighiàmuni.

Quali sunnu li risposti chi s’ànnu ntisu nzin’a ora?

Unu: Organizzàmuni, Facemu un partitu novu, di chiddi giusti, facèmuni sèntiri nta la chiazza, prisintàmuni a l’elezioni, cunvincemu li nostri citatini, vincemu e libiramu lu pòpulu.

Dui: ‘Un facemu nenti. Lassamu pèrdiri, ‘un jamu a vutari. Tantu non servi a nenti, facemu nàutru tipu di risistenza. Ni facemu na nostra rialitati parallela: ni chiantamu li nostri àrbuli e ni manciamu li prodotti di la nostra terra, ni scanciamu la roba cu na munita parallela, non taliamu la TV e lu Smartphone, non mannamu li fighi a la scola (facemu la “scola parintali”), eccetra…

Tri: Tranquilli, ô frati! Nni lu 2020 non succidìu nenti, lu golpi già l’avìanu fattu nna lu 2009, anzi no, nna lu 2001, anzi no, nna lu 1990, anzi no, nna lu 1776, nna lu 1517, quannu lu Signuruzzu accuminciau a pridicari,…

La prima strata, è onesta, di cori granni, idialista, ma non teni cuntu ca l’elezioni, si puru ni li fannu ancora fari, accamora è l’ùltimu problema. La dimocrazìa è bloccata, truccata, la nfurmazioni, chi è lu sali di di la dimocrazìa, è tutta controllata… Pirdemu tempu a parrari cu li scimuniti d’ogni tipu, e non cughiemu nenti.

La sicunna è na fujuta nni l’utopìa, nna la rassignazioni. Tantu vali prijari, ma assai e forti.

La terza è na fujuta scimunita, e nenti chiui. Siddu non capisci ca Bill Gates ORA stà addivintannu lu re, lu re di lu munnu, e no prima, è comu ‘un capiri lu momentu in cui Napolioni finisci di èssiri n’omu mpurtanti e accumincia a èssir n’omu sulu a lu putiri. Signìfica non aviri senzu di la storia, signìfica non aviri senzu di la rialtà.

Capiri ca chisti ‘un su’ strati chi spùntanu, grapi strati novi a lu pinzeru e a l’azioni.

Na strata è riguardu a lu pinzeru. Avemu bisognu di na bùssula nova, d’un disegnu pi na repùblica idiali, ma – a lu stissu tempu – rializzàbili, e stàbili, pi cui s’av’a travaghiari.

Livamu di lu menzu la fissarìa ca “unu vali unu”. Non cc’è nudda repùblica senza classi dirigenti.  Cc’è bisognu di na classi dirigenti, chiôssai di quantu cc’è bisognu d’un capu: lu capu, lu re, mori, la classi dirigenti si rinnova. Ora, s’av’a capiri qual’è la meghiu forma di statu e di cuvernu pi fari sì ca sta classi pozza èssiri n’aristocrazìa, nna lu senzu etimològicu di lu tèrmini, e no – a lu cuntrariu – n’oligarchìa, immòbili, chiusa, chi talìa sulu a idda stissa, e ncapaci d’accittari qualunchi novitati.

Avemu bisognu di na classi dirigenti chi teni a lu beni di la Nazioni senza fari privaliri lu propiu. E chistu po èssiri sulu si cc’è equilibriu tra l’estremi.

Polìtica: La chiù granni distribuzioni di lu putiri versu lu vasciu, versu li cumuni, la sucitati, lu chiù granni dicentramentu, ma… nzinu a un lìmiti, chiddu di non fari pèrdiri, mai, mai, mai, l’unitati di lu Statu, la coesioni di la cumunità polìtica, c’av’a ristari una e una sula.

Economìa: La chiù granni distribuzioni di la ricchizza, cci ànn’a essiri picca pòviri, e sempri cu na vita dignitusa, ’n granni cetu mediu di civili nta lu menzu, e li ricchi non ànn’a èssiri accussì ricchi d’accattàrisi la cosa pùblica. Giustizia sociali, nuddu av’ a arristari troppu ndarreri, ma non s’av’a càdiri nna lu socialismu. La propietà, suprattuttu chidda di la famighia, av’a èssiri sacra, comu la libirtà di ntraprènniri, la giusta ambizioni d’acchianari nna la scala sociali.  Ma, attenzioni, senza dari troppu putiri a nuddu, e soprattuttu, a li forasteri.

Cultura e Sucitati: Âm’a pinzari a un munnu lìbiru, unni la libirtati è lu primu valuri, ma nzinu a chi ssa libirtati non amminazza la coesioni e la tinuta di la stissa sucitati.

E chistu ncapu a li idei.

L’àutra strata è riguardu a l’azioni.

Ddocu, macari si stamu scrivennu ’n Sicilianu, âm’a stari attenti a chiddu chi dicemu: cu’ voli capiri capisci. Lu “partitu” forsi non abbasta chiui. Cci voli na struttura liggiera, nformali, chiusa e… ammucciata. Na lobby, si no propriu na sucità sicreta, unni s’elàboranu li strategìi. Comu dici l’élite? Un think tank? Sì, te’ cca, lu nostru think tank, chi, ammucciatu a l’occhi di la maggiuranza, e chi po agiri chiù spidutu.

Ju non lu sapissi fari, ma quali aviss’a èssiri lu còmpitu, o li compiti di sta struttura? Pi mia avissir’a èssiri tri:

  • propaganda;
  • nfiltrazioni di lu sistema;
  • azioni.

E cca non si po diri àutru. La chiuemu ddocu. Cc’è n’arsinali di gràpiri.

N’ùltima spicificazioni mèrita l’orientamentu polìticu di sta “cosa” chi s’aviss’a fari.

Li tri idiologìi contemporànii sunnu tri: cunzirvaturismu, socialismu, libiralismu. E poi, ci sunnu l’estremismi: fascismu, cumunismu, anarchìa.

Taghiamu sùbitu l’estremismi, chi sunnu distruttivi, e anzi mittèmucci un muru.

Tra li tri ideologìì âm’a fari comu l’api fa cu lu meli: pighiamu zoccu ni servi. Âm’a èssiri pragmàtichi. La vera contrapposizioni oji è ntra suvranisti contra globalisti. E la scelta pi lu suvranismu è obbligata. Ma, pi chiddu chi sèrvinu li tradizioni di lu Novicentu/Ottucentu, la chiù coerenti è la scelta Cunzirvatrici: nuàutri semu li vardii di la tradizioni. Contra a tutti e a tuttu. Certu, nta na manera ntilligenti. Pighiamu la libirtà di lu ndivìduu e la forma di lu statu di lu pinzeru libirali; pighiamu la difisa di lu pòviru e di lu statu di lu socialismu. Ma lu cori d’ogni nazioni non po èssiri àutru ca “Diu, Patria e Famighia”. Senza chistu la sucità si scioghi e la pirsuna umana arresta sula contra putiri troppu chiù forti d’idda. 

Ncapu a sti cuncitti ancora cc’è travagghiu di fari, assai.

Facèmulu cca, ’n Sicilianu, nna stu pinzatoju nanticchiedda ammucciatu. Lu futuru di lu nostru pòpulu si joca supra a chistu.

0 commenti

Lascia un Commento

Vuoi partecipare alla discussione?
Sentitevi liberi di contribuire!

Lascia un commento